Arhivă pentru Februarie 2008

Testimonial vs. funny story

Mi se pare mie sau tot apar reclame în care diferiţi omuleţi ne explică de ce e bine să cumpărăm un anumit produs, de ce să facem aşa şi nu altfel. Mă refer la reclamele gen „testimonial”: Teo ne zicea acum ceva timp ce bune şi curate sînt iaurturile Danone, experţii din service-urile de electrocasnice ne arată în ce hal se buşesc maşinile de spălat fără Calgon şi aşa mai departe.

Dar parcă tot mai multe sînt cele la pastă de dinţi, în special Sensodyne. Ba doctori care ne explică ce şi cum cu durerea de dinţi, de gingii, de nas, de urechi, în cot etc. Şi mă întreb dacă pentru românul de rînd  contează atît de mult să vină cineva avizat care să le spună ce e bun şi ce nu. Eu, de exemplu, nu am deloc încredere. Pentru că ştiu că sînt nişte oameni plătiţi să citească un text. Fie că ei chiar au funcţiile şi poziţiile menţionate în clip sau sînt doar actori interpretînd un rol.
De ce nu se transmit mesajele acestea prin spoturi cu mesaj dedus dintr-o povestioară amuzantă? Cred că au mai mult efect, mai ales că o poveste te ţine cu ochii în televizor pînă la finanlul clipului. În timp ce atunci cînd apare Titi Manivelă, specialist în creşterea furnicilor cu ochi migdalaţi, şi începe să explice ce soi de zeamă de cacadîr de la firma X foloseşte el pentru a trata nu ştiu ce fel de frunze uscate pentru furnicuţele lui, e foarte probabil să schimb postul din momentul în care îşi iţeşte moaca alături de titulatura sa pompoasă.

De ce nu se fac pentru acese categorii de produse mai multe clipuri cum e cel de mai jos?

Anunțuri

De două ori pe zi

Ce mă mai amuzam eu acum cîteva luni cînd am văzut prima dată ambalajul ăsta de medicament… Ehe, uite că acu mi-a venit rîndul! 🙂 Odată la 12 ore am de luat cîte-o  porţie. Măcar e numai pentru 7 zile.

Tranportăm piţe

Zilele trecute Marius scria despre maşinile kinky de livrări ale celor de la Mamma Mia. Ieri scriam despre ditamai typo-ul celor de la Microsoft.

Astăzi o să fac un mash-up şi o să zic despre ditamai typo-ul de pe site-ul celor de la Mamma Mia. Care e acolo de ceva vreme. Păi dacă ei nu se grăbesc să-şi corecteze site-ul, de ce s-ar grăbi cu piţele? Vorba aia: las-o bre, că merge-aşa!

Să mai zic ceva de „sloganul” în versuri care aminteşte de primele reclame româneşti de după revoluţie?

Chiar aşa, băi MYcrosoft?

Ori nu am fost eu atent pînă acum, ori de cînd cu posibila preluare a Yahoo-ului, băieţii de la Microsoft s-au emoionat atît de tare încît nici nu mai ştiu să scrie corect numele produelor proprii pe site. Dacă şi la nivelul ăsta se întîmplă dintr-astea, ce să ne mai mirăm că românii năştri nu ştiu care e corect dintre a fi şi a fii, să scrii şi să scri etc.

A se observa diferenţa clară dintre „i”-uri.

Hai, dacă scriau şi ei WY!ndows, mai înţelegeam aluzia…

Personal branding made in taxi

Reclama e sufletul comerţului (parcă aşa era). Orice se poate vinde/cumpăra pe lumea asta, dar unii au luat treaba asta mult prea în serios. Atît de serios încît fac din ei înşişi un produs. Sau mai multe, după cum se vede în poză („carte de vizită” primită de o colegă de la un taximetrist la coborîrea din maşină):

Oare ce intră la diverse? Face piaţa, spală rufe, scutură covoare, duce gunoiul?

Dar oare dacă-mi iau cîine o să mi-l plimbe cu taxiul? Şi îşi ia pistolul cu el să-l apere de corciturile din cartier în timp ce-şi face nevoile? Şi îi face şi masaj înainte de culcare? Dar să nu-i treacă prin cap să-i facă masaj erotic cîinelui, că am de gînd să-mi iau un rottweiler şi apoi nu ştiu care pe care…

il Padrino

What Classic Movie Are You?

Via Stepan

Leapşă: Cartea X, p. 123

Chiar mă gîndeam dimineaţă că nu am mai scris de multişor… Şi pe la 11 încep turul de bloguri şi văd că am fost invitat la o leapşă faină din partea lui Mono:

1. Ia cartea care este cel mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Ei, avînd în vedere jobul nu mi-a fost greu să găsesc o carte. Numai că prima pe care am pus mîna nu avea decît două fraze la pagina 123. Aşa că am luat următoarea carte de pe lîngă birou: Maurice Vaïsse, Dicţionar de relaţii internaţionale. Secolul XX, Editura Polirom, Iaşi, 2008, din care citez:

„Guvernul britanic cere retragerea francezilor din Fachoda. Delcassé*, fost ministru al Coloniilor (1894-1895) şi ministru de Externe (1898-1905), foarte favorabil unei politici coloniale complementare politicii de prestigiu a Franţei în Europa, este hotărît să nu cedeze, dar voinţa premierului Rouvier şi a preşedintelui republicii, Félix Faure, îl obligă să cedeze: Franţa nu dispune de forţe navale capabile să susþină un război, astfel că pe 7 noiembrie Marchand se retrage din Fachoda. Apogeu al rivalităţii coloniale franco-engleze, incidentul de la Fachoda se soldează cu înfrîngerea diplomatică a Franţei, dar, pe termen lung, el duce la împăcarea dintre cele două puteri, pregătită prin tratatul de delimitare a frontierelor* din 21 mai 1899 şi prin semnarea Antantei Cordiale din 1904. Franţa primeşte în compensaţie teritorii în Ciad (regiunile Ouadaï, Kanem, Baguirmi şi Tibesti), fapt ce provoacă reacţia puternică a Turciei.” (Mai exact este din primul articol de la litera F, şi anume FACHODA).

Aşa că iau şi dau mai departe către: Andrei, George, Sabin, Andrei, Xaide şi Mădălina.