Jeleurile şi batonul de ciocolată

Imediat după revoluţe lumea s-a prins că e loc de început fel de fel de biznisuri micuţe, dar care aduc un profit rezonabil cu efort minim.

Aşa era şi o tanti în vîrstă la mine la bloc, aproape de pensionare, ce lucra la o cofetărie, care s-a apucat să vîndă la uşă batoane de ciocolată făcute în casă. Stătea la parter, aşa că numai bine puteau ţîncii să-i bată la uşă cît de des posibil. Vecina (chiar nu îmi mai amintesc cum o  chema) deschidea uşa şi te servea într-un mod foarte prietenos şi binevoitor.

Cîteva luni bune, sau chiar mai mult, treaba a mers minunat pentru vecina cofetăreasă. După un timp îşi şi diversificase meniul: avea şi biluţe din ciocolată, date ba prin zahăr, ba prin cacao, ce mai, pe alese! Erau dulciurile preferate ale ţîncilor.

Însă, în scurt timp lumea a început să descopere avantajele unei pieţe libere. Aşa se face că pe lîngă alimentară şi în staţia de tramvai au apărut tot soiul de tarabe improvizate din măsuţe pliante pe care diferiţi comercianţi înşirau gume colorate, ciocolăţele cu ambalaje ce-ţi luau ochii, bomboane şi jeleuri în forme de ursuleţi şi-aşa mai departe. Lucru care nu a făcut decît să îi transmită vecinei cofetărese că marfa ei începe să fie depăşită, uitată şi nedorită.

Ca reacţie la ameninţarea capitalismului, vecina a început să îndruge ultimilor clienţi poveşti despre chestiile otrăvitoare şi nocive cu care se fac dulciurile tonetarilor, că sînt ţinute prin depozite mişunate de şobolani, că sînt expirate şi o să ne îmbolnăvim, o să facem bube roşii, mari şi urîte, iar vînzătorii respectivi nu sînt decît nişte bişniţari şi hoţi care ne prostesc pe noi.

Unele dintre ele or fi fost, într-adevăr expirate sau un pic dubioase, dar nici noi n-am păţit nimic de la ele, şi nici respectivele n-au rezistat mult pe piaţă. Ţîncii s-au făcut mari, au început să facă tot mai bine diferenţa între oferte şi au ales dulciurile colorate cu iz turcesc pentru ca, în timp, să se dea pe cele occidentale.

Pînă la urmă acadelele şi ciocolăţelele atent colorate şi fin aromate au trimis în umbră batoanele de ciocolată româneşti, care rareori mai sînt căutate de nostalgici doar prin cofetăriile de tip comunist.

Notă:
Pentru o înţelegere mai bună a mesajului, înlocuiţi acadele, ciocolată, gumă, bomboane cu WordPress, Blogger, Twitter, blogging; batonul de ciocolată al cofetăresei cu scriitura unui onanist. Comunismul rămîne comunism.

Anunțuri

2 Responses to “Jeleurile şi batonul de ciocolată”


  1. 1 Adrian Monoranu 13 Mai 2008 la 5:02 pm

    Foarte bine pusa problema. Si asa ca intre onanisti, ne vedem si noi la un blogmeet ceva? Fara politichie de data asta. 🙂

  2. 2 alex popovici 13 Mai 2008 la 5:05 pm

    🙂 thanks!

    Mai, ca bine zici cu Iasi Onanists’ Meeting :D! In ultima vreme am fost in focuri cu un event de pe 14 iunie (wedding 😀 ) si nu prea am mai avut timp de multe.
    Deci, pe scurt, DA! Un 22 e ok? Ca nu e nici in weekend, si cred ca ar fi destul timp de promovare. Ce zici? 😕


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: