Archive for the 'reclame' Category

Reclama Microsoft I’m a PC

După ce Microsoft a renunţat la reclamele cu Seinfeld, a lansat noul spot intitulat „I’a a PC”, prin care arată că nu e deloc rău să fii un pc, aşa cum a arătat Apple în lunga lor campanie cu „Hi, I’m a Mac, I’m a PC”.

Mai întîi băgăm clipul, comentariile mai încolo.

Întoarcerea porcuşorului isteric

PorcuAm văzut weekendul ăsta, de mai multe ori, reclamă la Antrefrig. Mai ţineţi minte pateul ăla cu porcuşorul albastru isteric? Comenteeeeezi? Parcă aşa avea obiceiul să se prezinte.

Ei bine, s-a întors, mai cuminte, mai liniştit şi cu o faţă mai blîndă. Sigur l-au băgat băieţii la un program de anger management, i-au băgat pe gît cîteva halbe de Xanax pe zi, că e prea docil. Mai ales că nu mai zice nimic. E numai de decor, să ne amintim noi că daaa, era pateul ăla cu porcul albastru care a avut nu mai ştiu ce probleme nasoale de a dispărut de pe piaţă brusc. Doar un voice-over citeşte sloganul „Pateu pentru gurmanzi” şi mai zice că e bun în orice moment al zilei. Sec. Irelevant. Asta zic mai toţi pateiştii. Neinteresant.

Păcat că l-au băgat între timp la secţia de cuminţi (aka „la fără clanţă”), că nu mai are nici un haz. E pus doar aşa, de papagal.

Mai încercăm şi noi o dată? Dar cu ambele mîini pe volan!

În toamnă scriam despre reclama pentru napolitane Joe, cea cu xerox-ul şi textul „mai încercăm şi noi o dată?”. Şi mai ziceam şi de un băiat din acel spot că va fi numai bun pentru reclame gen Tnuva, „pentru adevăratul Papă-lapte din tine”.

Well, guess what? Băiatul a apărut iar pe ecrane, într-o nouă reclamă. De data aceasta pentru Dacia: brand mare, poate şi onorariu mare! Personajul interpretat? Un alt papă-lăptic, ce are rol de şofer pentru maşina părinţilor: „Nu fi obraznic şi ţine amîndouă mîinile pe volan, că nu sîntem la circ”. 😀

Enjoy:

Hai cu reclama la Tnuva! Că simt că nu-i departe!

Testimonial vs. funny story

Mi se pare mie sau tot apar reclame în care diferiţi omuleţi ne explică de ce e bine să cumpărăm un anumit produs, de ce să facem aşa şi nu altfel. Mă refer la reclamele gen „testimonial”: Teo ne zicea acum ceva timp ce bune şi curate sînt iaurturile Danone, experţii din service-urile de electrocasnice ne arată în ce hal se buşesc maşinile de spălat fără Calgon şi aşa mai departe.

Dar parcă tot mai multe sînt cele la pastă de dinţi, în special Sensodyne. Ba doctori care ne explică ce şi cum cu durerea de dinţi, de gingii, de nas, de urechi, în cot etc. Şi mă întreb dacă pentru românul de rînd  contează atît de mult să vină cineva avizat care să le spună ce e bun şi ce nu. Eu, de exemplu, nu am deloc încredere. Pentru că ştiu că sînt nişte oameni plătiţi să citească un text. Fie că ei chiar au funcţiile şi poziţiile menţionate în clip sau sînt doar actori interpretînd un rol.
De ce nu se transmit mesajele acestea prin spoturi cu mesaj dedus dintr-o povestioară amuzantă? Cred că au mai mult efect, mai ales că o poveste te ţine cu ochii în televizor pînă la finanlul clipului. În timp ce atunci cînd apare Titi Manivelă, specialist în creşterea furnicilor cu ochi migdalaţi, şi începe să explice ce soi de zeamă de cacadîr de la firma X foloseşte el pentru a trata nu ştiu ce fel de frunze uscate pentru furnicuţele lui, e foarte probabil să schimb postul din momentul în care îşi iţeşte moaca alături de titulatura sa pompoasă.

De ce nu se fac pentru acese categorii de produse mai multe clipuri cum e cel de mai jos?

La fiecare credit, un strigoi gratis

Cum v-ar plăcea ca cei mai buni prieteni, cel mai mare sprijin sa fi fantome? Cei de la Reiffeisen cam asta încearcă să ne inspire prin spotul „Împreună” – cel în care nişte năluci, nişte făpturi nevăzute pun osul (vorba vine…) la trebă ba la pescuit pe vapor, ba la cules grîul sau chiar pe şantier. În spot ni se spune că succesul e mai aproape cînd ai un partener care te susţine. Dar eu stau şi mă întreb: ok, e bine că muncesc fantomeţii respectivi pe rupte – se vede clar asta –, nu cer bani (ce să facă cu ei, să-şi cumpere borcănaşe Swarovski în care să stea?), nu cer mîncare, nu fluieră după fete pe stradă… Ai zice că-s chiar de treabă.

Dar ca tot strigoiul muncitor, după program ce face? Tot în crîşmă ajunge cu băieţii, ridică fusta chelneriţei şi-i pune mîna pe fund ca să-şi amuze colegii, după-aia se duce rangă acasă şi-şi bîntuie vecinii de apartament, face scandal şi poate chiar mai şi vomită pe gresia de la budă.

Şi a doua zi se duce pe la bănci, face credite de-aiurea numai ca să umple săracile familii de datorii.

Şefu, te face băiatu un ercea?

De sărbătorile de iarnă, la televizor vezi două categorii de reclame: cele cu temă iarnă-zăpadă-Crăciun-cadouri şi cele la RCA-uri. Anul trecut (de-acum), în materie de RCA-uri mi-au rămas în cap cele două spoturi cu dinozauri analizate de Mono şi încă unul împărţit în vreo 4 bucăţele. Cel în care un individ îmi explică ce frumos şi-a făcut el RCA în rate la nuş’ ce Asitrans sau EuroIns. Pînă aici toate bune şi plictisitoare. Dar de ce nu vorbeşte omul clar româna?

În prima săpltămînă am zis că poate e un teaser la un spot mai mare în care o să-mi explice băiatul ăla cine este şi de ce vorbeşte de parcă ar fi suferit o boală gravă în tinereţe care i-a mîncat jumătate de creier. Dar a trecut mai bine de o lună de zile şi el tot aşa vorbeşte şi tot în clipuri de două fraze.

Mie unul nu îmi inspiră deloc încredere un băiat care vrea să îmi vîndă ceva în halul ăsta. Mă duce mai degrabă cu gîndul la un bişniţar care a fost 5 ani la furat la turci şi acum vine să-mi vîndă blugi Lovi’s, cartuşuri de ţigări Malburu sau casetofoane Panasoojic.

Vin turcii! De la Garanti. (completare)

Adică avem şi celelalte 3 clipuri de la Garanti Bank:

Ultimul e preferatul meu! 🙂