Zilele trecute am văzut poza asta pe Hotnews. Şi nu e singurul caz de politician care se duce în mijlocul nenorocirilor ca „să fie alături de cei oropsiţi şi suferinzi”.
Şi mă gîndeam, oare cum e să…
Te trezeşti dimineaţa în vila dată de stat, plătită practic din banii poporului, într-un pat molcuţ şi cald, dai deoparte pilota cu puf de gîscă sălbatică, îţi iei în picioare papuceii de casă cei pufoşi, stai juma de oră în budă, timp în care cineva îţi pregăteşte un mic dejun cald cu şuncă, ochiuri moi, pîine cu unt, dulceaţă şi fructe proaspete, alături de un pahar de lapte sau suc natural. Apoi te îmbraci în costumul Hermes de cîte? dracu să le ia cîte-or mai fi! mii de euro, îţi pui în picioare şosetele asortate aduse pe comandă din Viena, tragi peste ele pantofii de marţi, care nu te-au bătut niciodată (cum nici cei pentru celelalte zile ale săptămînii n-au făcut-o vreodată), după care cobori în curte. Aici, un băiat plătit să te apere cu propria lui viaţă (oare viaţa ta e chiar mai importantă decît a celui care s-ar sacrifica pentru tine, dar pe care tu îl cerţi că nu ţi-a deschis umbrela deasupra capului să te apere de cei trei-patru stropi de ploaie rece) îţi deschide portiera Touareg-ului negru cu geamuri fumurii.
Da, a plouat mult prin Moldova, şi dă bine să fii pe-acolo. În portbagaj ţi-au pregătit băieţii o pereche de cizme din cauciuc, nu de alta, dar pantofii ăia chiar sînt importanţi. Ajuns în mijlocul mulţimii nenorocite, al oamenilor care au pierdut într-o noapte lucruri strînse într-o viaţă întreagă (dar pe care tu le-ai putea aduna din două telefoane, dă-le dracu de căcaturi, că doar nu cumperi Casa Poporului!) începi să le spui cîte o să faceţi pentru ei, că o să îi ajutaţi, că le daţi una, alta (hai femeie, boceşte naibii oleacă, că ne filmează băiatu ăsta şi să te iau niţel de după gît, aşa… compătimitor!) că o să le faceţi alte case!
Faci cîţiva paşi pe unde e apa mai mică, dar nu te băga prea departe, că trece băltoaca de glezne şi-ţi mai stopeşti, Doamne fereşte!, costumul, te uiţi încruntat la chirpicii şi scîndurile care erau clădite pe post de singur adăpost pentru 5-6 suflete, calatină un pic din cap dezaprobator, că dă bine, întreabă-l două-trei chestii pe primar, fă-te că te sfătuieşti cu oamenii din staff-ul tău şi gata. Hai, mai cu talent, că ştii că la 6 are nevastă-ta o întîlnire la Marriot cu nişte prieteni şi tebuie să fii şi tu acolo. Plus că la 9 e lansarea aia de modă a nu-ştiu-căreia şi o să fie toată televiziunea, ce naiba!
Pînă ajungi înapoi, pînă faci o baie fierbinte cu spumă cu aromă de avocado si kiwi, pînă îţi alegi ce costum să pui pe tine, mai trebuie să şi mănînci ceva (apropo, sună acasă şi zi-i bucătarului că nu mai ai chef de carne de vită azi, ci mai degrabă o salată, ceva uşor dar cu vitamine, că ai umblat mult azi, eşti rupt de oboseală!).
A, şi vezi să pornească menajera centrala mai devreme pe cald, că diseară ai chef să dormi cu geamul deschis, ca să mai respiri nişte aer curat.
Noroc că s-a anunţat că se termină cu ploile, ca să nu trebuiască s-o iei de la capăt cu umblatul prin sate! Ce dracu, şi anul trecu, şi anul ăsta!? Încă o zi dintr-asta şi ai nevoie de cel puţin o săptămînă la Saint Tropez să te refaci!
alex popovici 